Cat de des iti faci mama sa planga?

Tind sa cred ca am ramas acelasi copil din totdeauna.Doar ca acum am sani si fund ceva mai mare.Daca mai mult de jumatate dintre discutii sunt despre baieti si petreceri  nu inseamna absolut nimic.
Ieri ma indreptam cu bicicleta spre casa si ma gandeam la toate lucrurile aiurea intamplate in viata mea de licean din saptamana trecuta.Fiecare femeie pe care o vedeam imi imaginam ca o sa-si intoarca capul spre mine si sa-mi sa-mi spuna:"Buna  puiu".Cat ma irita cand imi spunea asa iar acum mi-e...dor .
Ea ma astepta cu rasuflarea taiata si cu ochii pe ceas iar apoi ma certa pentru intarziere pentru ca asta-s eu,mereu in intarziere.(O prietena mi-a spus sa imi iau o viata noua).Acum e departe,nu ma mai asteapta nimeni.Se presupune ca am crescut si ca-mi permit sa vin odata cu omul negru.
De atatea ori am necajito pe mama ca n-are gusturi ca nu-mi place ce mi-a cumparat,ca-mi da putini bani,ca-i chitroasa.De atatea ori ea avea nevoie sa o asculte cineva,sa-si descarce ofurile,stresul de la munca,supararile si durerile iar eu ii  faceam reprosuri ajungand sa se descarce plangand.Iar asta ii facea rau,oricarui om  ii face rau.
Sa fii adolescent nu inseamna sa  faci viata grea persoanelor din jurul tau pe care le iubesti,ci sa te dezvolti ca om.De cate ori ti-ai dat mama la o parte ca sa iesi cu niste cunostinte care ajung sa te vorbeasca si ce te descarci?
Mi-e dor sa ma sarute pe frunte sau sa ma imbratisese.Nici un sarut nu seamana cu cel al mamei tale pentru ca una-i pe pamant.
Prietenului tau  ii spui zilnic ca il iubesti,dar mamei tale cat de des i-o spui?