Cand n-am somn dimineta...

Dau o ochiala blogului meu si vad ca e varza.Nu-mi place,imi vine sa sterg tot ce am scris.Pot mai mult.Defapt imi vine sa-mi sterg blogul pentru ca e prea personal...si nu stiu sa scriu.

N-am sa o fac pana la urma.E singurul lucru care imi apartine in totalitate.Sunt eu aici,stilul meu de a fi,sunt gandurile mele,nu ma mai manipuleaza nimeni aici.Ma simt maniputala de la un timp.Urat sentiment.Ma face sa ma indepartez de toti.Vreau o schimbare,vreau sa fiu doar eu impreuna cu cartile,schitele mele.asta imi mai umble inima.

   Sentimente.Cine mama masii le-a mai inventat?De doua zile am in cap:"inima mea vorbeste o limba pe care eu n-o inteleg.Sincera sa fiu,am ramas suspendata pentru ca sunt momente care nu mor niciodata.Mai grav,am citit ca dragostea nu moare.Oare asa o fi?

Degeaba vine la mine pentru ca nu-l mai vreau.Nu pe cel de acum ci pe cel dinainte sa ma tradeze.Suna cam a telenovela insa asta-i viata,o telenovela.Pun pariu ca nu ma intelegi.

Uneori e asa aiurea cand ies pe nu stiu unde sa beau o cafea.Sa vad atatia ochi care nu-mi fac placere.Stiu ce gandesc.Gen:aia care se saruta cu toti baietii,nebuna sau cazuta-n cap.Mi-au soptit niste "pasarele" lucrurile astea.N-am comentat nimic pentru ca nu mi-a pasat indeajuns de parerea unor persoane care nu ma cunosc...Am facut de doua ori chestia asta pentru simplu fapt ca nici unu nu saruta ca fostul.Aveam si eu nevoie de putina distractie si nu-mi pare rau de nimic pentru ca asta imi doream sa fac la momentul respectiv,sa ma simt libera.

Sincera sa fiu,sunt chiar timida.Ma amuza cand imi amintesc cat tupeu aveam.Amuza si intristeaza in acelasi timp.Dar cui ii pasa?!